miercuri, 8 august 2012

Cum a fost la Banat Mountain Bike Maraton

Cu idea de participare insuflata de Marius, sambata dimineata am plecat la Valiug si ulterior la Garana cu gandul la soare si plaja si duminica la o prima competitie de mountain bike. Obiectivul era sa ne gasim un loc de campare al cortului in care sa ne putem odihni si duminica sa terminam cursa de 30 de km si daca se poate sa nu ne facem de ras.
A fost primul meu concurs de ciclism, deci nu ma gandeam in nici un caz la primele locuri, mai ales ca din cei 169 de competitori de la cursa de 30 de km, cam 40 erau inscrisi la cluburi sportive de ciclism si doar restul amatori. Iata mai jos cum arata traseul:














Traseul incepea in Poiana Lupului urca in Garana pe sosea, la rascruce se mergea in dreapta si se continua pana in varful dealului. Desi mi-am propus sa stau cat mai mult in sa, aproape de varful primei catarari, inspre varf, a fost o zona in care am preferat sa ma dau jos. Aveam senzatia ca ma fortez fara rost, si oricum pe bicicleta nu mergeam cu mult mai repede decat cei care deja mergeau pe jos. Pe prima coborare nu am fortat, nu eram inca stapan pe bicicleta si pe frane, si oricum mai era inca mult din cursa.
A doua catarare mi-a placut la nebunie, trecusem deja pe cealalta parte a drumului judetean, traseul era prin padure deci scapasem de caldura, i-am luat roata unui tip al carui ritm imi convenea si am urcat cu el toata catararea, cred ca am depasit in acest timp cel putin 20 de oameni. In varful catararii era primul punct de alimentare, am mancat o banana, o gramada de glucoza si am baut multa apa. Au urmat 7 km de coborare pe un drum forestier, multe zone cu pietre dar si zone nisipoase. Aici m-am simtit ca pestele in apa, am tras foarte tare, mi-am asumat riscuri, ma simteam deja confortabil cu bicicleta si franele, i-am dat sa puta!
La cel de al doilea punct de alimentare, aflat la finalul coborarii, am prins din urma un grup de 4 rideri de la DHS Tibiscus care plecasera de la primul punct de alimentare cu cel putin 3-4 minute inaintea mea. Moralul imi era bun, coborasem foarte bine, parcursesem pana aici 18-19 km in 1h si 30, stateam bine si nu ma simteam deloc obosit. Mai urma conform graficului primit de la organizatori: o portiune de plat apoi o urcare de cca 5 km, e drept si cu panta de 24,8 % (!!!), si apoi coborare pana la final.
Am mers mai departe pe barajul de la Trei Ape si apoi s-a urcat inspre Brebu Nou, o buna bucata de pavate si apoi camp deschis, ora 1, soare puternic si catarare. In aceasta zona picioarele au inceput sa imi cedeze, crampele si-au facut aparitia prima data la piciorul stang apoi la ambele.
Niciodata, niciodata, nici macar o data nu am avut asa crampe, desi am facut ceva sport la viata mea (e drept eram intr-o forma fizica mai buna ca acuma). Intr-o zona in care m-am dat jos de pe bicicleta ambele picioare mi-au ramas blocate din coapse, nu puteam sa indoi genunchi deloc. Noroc cu niste concurenti care mi-au impins varfurile picioarelor astfel incat sa pot usor usor sa imi indoi genunghi. Statul pup era singura pozitia in care puteam sa stau fara sa am dureri groaznice. Imi era tare frica sa nu fac vreo ruptura musculara. Mai aveam din catarare cel putin 3 km pe care nu am avut incotro i-am facut pe jos, cu pauze de stat pup la fiecare cateva sute de metri. Multi concurenti m-au depasit in aceasta zona, moralul meu ajunsese la nivelul marii.
Nici zonele de plat/fals plat nu ma mai ajutau, pentru ca in momentul in care vreunul dintre picioare ramanea intins pe pedala, apareau crampele. Pana in varful catararii totul a fost groaznic, fiecare delulet pe care trebuia sa il urc ma termina. Unde este odata coborarea aia?
Pe Coborarea de final au fost multe zone in care se mergea pe iarba, deci nu se vedeau denivelarile sau gropile, am mers putin mai prudent, o tranta acuma la final cu picioarele "inghetate" nu era tocmai ceea ce imi doream.
In ultimul kilometru, pe sosea, am tras cat am putut de mine si am terminat proba in 2 h si 39 de minute, al 45-lea la categoria mea de varsta si al 100 -lea la general.

Concluzii:

Am fost putin trist la final, cred ca as fi putut termina cu cel putin 15-20 de minute mai repede daca nu apareau crampele, nu se punea problema sa ma bat nici macar la primele 30 de locuri dar ar fi fost mult mai bine pentru moralul meu. Putin antrenament ar fi fost mai mult decat binevenit, nu-i nimic pregatim terenul pentru alte concursuri.
Diferentele, e clar, se fac pe catarari, dar adrenalina concursului vine de pe coborari.
Am invatat multe lucruri, despre cum si cand trebui sa schimbi vitezele, ce zone de traseu ma avantajeaza si care nu, e bine sa te dai totusi jos de pe bicicleta in anumite zone, nu e o rusine.
Zonele chiar si putin nisipoase sunt de evitat, mult mai putin solicitant este mersul pe bolovani.
O catarare pe drum forestier este inzecit mai grea decat o catarare cu aceasi panta si lungime ca pe asfalt.
Organizarea a fost foarte buna, desi am auzit si voci carcotase. Nu sunt neaparat un etalon, fiind la primul meu concurs de acest fel dar m-am simtit bine si in siguranta, mi-a placut si traseul, mai vreau!
Ba mai mult, la anul si Anda se vrea competitoare!
Rezultatele pot fi vazute aici. Pentru cei curiosi, in video-ul acesta primele 5 minute si ultimele 5 din video sunt pe traseul de 30 de km. Puteti sa va faceti o idee despre cum a fost.

2 comentarii:

  1. E bine că te-ai simţi bine înafara celor 20 de minute în care au apărut crampele!

    PS: E prima dată când trec pe aici, deci.. Welcome,mie:))

    RăspundețiȘtergere