miercuri, 18 ianuarie 2012

Despre finante pe scurt

In urma unui weekend in care am discutat destul de mult despre finante si modul in care ne administram banii m-am hotărât sa fac o destăinuire omenirii, care bineînțeles de maine va fi mult mai bogata.
In ultimele 15 luni am ținut o evidenta contabila extrem e riguroasa asupra tuturor cheltuielilor pe care le-am făcut fie ca a fost vorba de cumpărarea costumului de karting, a unui ziar sau o ieșire în oraș la bere. Orice ieșire, și normal, intrare monetara în contul personal a fost notata și este stocata momentan pe serverele unui gigant în domeniul IT.
Normal ca acum, asupra acestor date pot face o serie întreagă de statistici, relevante sau nu. De exemplu în anul calendaristic 2011, 9.11% din banii pe care i-am cheltuit s-au dus pe mâncare în oraș (restaurante, cofetarii, fast-food etc) sau ca am cheltuit 5100 ron cu mașina (motorina, RCA, ro-vinieta) in condițiile în care 2 luni jumate nu am avut permis. Toată aceasta psihoza a început prin toamna lui 2010 când mi-am dat seama ca la sfârșitul fiecărei luni sunt pe 0.
Defapt dacă stau bine sa ma gândesc aceasta dorință de a economisii o am din copilărie. In toate taberele și vacantele în care mergeam împreună cu frate-miu care e cu 3 ani și 6 luni mai mare ca mine, eu eram cămătar cu împrumuturi fără dobânda în ultimele 2 zile. El era un mare pofticios si își cumpăra toate prostiile în primele zile iar apoi pe final, ca și Vasile Siman nu avea bani sa treacă strada și venea la mine sa îl împrumut. Acuma nu știu, poate profita de mine, idea este ca deși beneficiam de aceeași educație eram complet diferiți, el mana larga eu econom.
Il lăsăm în pace pe copilul ionesta și revin la lista cheltuielilor pe mi-am creat-o pentru a știi pe ce îmi cheltui banii și precum un bun manager sa pot vedea foarte clar unde pot tăia din cheltuieli pentru a economisii. Aceasta psihoza a fost, evident, puternic alimentata de perioada critica prin care trece Europa/Mapamondul/Romania, care se pare mi-a scos la lumina instinctul economic.
Acuma sa nu va imaginati ca economisesc mult in fiecare luna, dar factorul moral al unei economii cât de mici s-a dovedit a fi important. Adevarul este ca pe lângă prostimea care ma caracterizează am avut o inspirație mare când am ales sa nu devin și eu medic precum toate rudele mele de gradul 1(și nu numai) și deci nu sunt dependent de stat și de un sistem standardizat de remunerare.
Aceasta atenție în ceea ce privește cheltuielile a provocat și o atenție asupra tuturor indicilor economici ce au o legătură cât de mica cu mine (Euribor, cum se calculează rata la un credit ipotecar în funcție de numărul de rate/suma de returnat/rata dobânzii, cursul valutar, etc). Sa nu mai pomenesc ca am ajuns foarte vigilent asupra banilor pe care trebui sa ii dau la bănci, dobânzile pe care mi le oferă pe economii, tot felul de simulări un maniac ce sa mai.
.
Mi s-a spus ca fac asta pentru ca ma plictisesc sau ca am prea mult timp la dispoziție și probabil multi vor crede ca sunt putin deplasat dar sunt totuși departe de a fi un Costache Giurgiuveanu al zilelor noastre și în fond fiecare își poate ocupa mintea și timpul cu cea ce dorește. Va pot însă sfătui ca dacă nu sunteti făcuți pentru asta sa nu îmi urmați exemplul, este totuși destul de greu sa iti amintești câte beri ai băut cu o seara înainte: 5 sau 6, am mai și mâncat ceva in oraș după aia, oare eu am plătit taxiul?

P.S: In urma studierii atente a băncilor am ajuns la următoarea concluzie: "băncile sunt precum femeile, nu poți nici cu ele, dar nici fără ele"

6 comentarii:

  1. saracul Ionesta, aceasta uscatura (draguta) din padure... pai daca tu ieseai pe 0 (zero) la fiecare sfarsit de luna, eu ce sa mai zic. nici nu vreau sa ma gandesc prea mult pe ce se duc mai mult de 50% din finante... probabil ca nici daca as tine o evidenta stricta nu mi-as da seama cum dispar, fara urma, si fara vreo sansa de a afla unde s-au dus. serios. ca exemplu: acum 4 ore am scos 140 de lei de la bancomat, am ramas cu 20. si poti sa ma bati cu matura ca nu-mi amintesc unde au disparut 50%. trebuie sa las firimituri ca personajele din povesti, ca sa pot reconstrui drumul. e un mister.

    RăspundețiȘtergere
  2. Bah fegged, esti nebun. Dar oricum te apreciez, si eu am incercat si apoi am renuntat din cauza indisciplinei. Daca se duce dracului piata IT te poti angaja contabil oricand:D

    RăspundețiȘtergere
  3. In primul rand vreau sa ma scuzi cu nu ti-am mai vizitat blogul cam de mult timp. Bineinteles ca nu sunt pus la curent nici cu faptul ca ai ramas fara permis, despre care , presupun ca ai scris pe blog. Ai putea sa-mi scri titlul articolului sau sa detaliezi putin? Iti multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  4. am ramas fara permis pentru depasirea vitezei in localitate. Mea culpa, povestea e lunga dar nu e foarte relevant, idea e ca nu e foarte rau fara permis :). Nu am scris pe blog despre asta deci nu te pot redirecta spre o detaliere mai amanuntita!

    RăspundețiȘtergere
  5. 50 km/h peste viteza maxima legala... Oau, te grabeai nu gluma...

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte tare postarea... E un job la Saguro la Departamentu Financiar; iti depun cv-ul???

    RăspundețiȘtergere