marți, 31 ianuarie 2012

Tara banilor

Pe prima pagina a ziarului pe care il achiziționez in fiecare Luni dimineata in drum spre Bucuresti vad urmatorul titlu cu tenta senzațională: Horia Tecau revine din Australia cu 180.000 $. Nu i-a câștigat la poker, nici la ruleta și nu Bianca Drăgușanu, nici în urma vreunei ședințe foto cu negri.
Câștigarea unui titlu de mare slem chiar și la dublu mixt este o performanta ce merita fără doar și poate întreaga prima pagina indiferent de cât de frig este afara sau de ce a zis unul din cei 788 de protestări din multiplele piețe din Romania. Ziariștii noștri însă știu ca în romania prinde foarte bine chestia asta cu banul 10.000, 40.000, 116.000, 1.000.000 totul exprimat în euro, normal! Cifrele astea zboară încoace si încolo din gura unei știriste în al alteia mai repede decât un kart pe o pista încinsă. Banul! Totul se masoara în bani, nu în sentimente, trăiri sau amintiri.
E clar ca acest băiat al cărui prenume diminutivat seamănă atât de mult cu o băutură foarte draga în zona Maramureșului câștigă și ceva bani, ca dacă ar câștiga precum un medic rezident în Romania ar fi vai de capul lui. Esența știrii este însă performanta realizata iar asocierea cu ochiului dracului este fără doar și poate un obicei de care trebuie sa ne lepădăm. E valabil și pentru mine!

miercuri, 18 ianuarie 2012

Despre finante pe scurt

In urma unui weekend in care am discutat destul de mult despre finante si modul in care ne administram banii m-am hotărât sa fac o destăinuire omenirii, care bineînțeles de maine va fi mult mai bogata.
In ultimele 15 luni am ținut o evidenta contabila extrem e riguroasa asupra tuturor cheltuielilor pe care le-am făcut fie ca a fost vorba de cumpărarea costumului de karting, a unui ziar sau o ieșire în oraș la bere. Orice ieșire, și normal, intrare monetara în contul personal a fost notata și este stocata momentan pe serverele unui gigant în domeniul IT.
Normal ca acum, asupra acestor date pot face o serie întreagă de statistici, relevante sau nu. De exemplu în anul calendaristic 2011, 9.11% din banii pe care i-am cheltuit s-au dus pe mâncare în oraș (restaurante, cofetarii, fast-food etc) sau ca am cheltuit 5100 ron cu mașina (motorina, RCA, ro-vinieta) in condițiile în care 2 luni jumate nu am avut permis. Toată aceasta psihoza a început prin toamna lui 2010 când mi-am dat seama ca la sfârșitul fiecărei luni sunt pe 0.
Defapt dacă stau bine sa ma gândesc aceasta dorință de a economisii o am din copilărie. In toate taberele și vacantele în care mergeam împreună cu frate-miu care e cu 3 ani și 6 luni mai mare ca mine, eu eram cămătar cu împrumuturi fără dobânda în ultimele 2 zile. El era un mare pofticios si își cumpăra toate prostiile în primele zile iar apoi pe final, ca și Vasile Siman nu avea bani sa treacă strada și venea la mine sa îl împrumut. Acuma nu știu, poate profita de mine, idea este ca deși beneficiam de aceeași educație eram complet diferiți, el mana larga eu econom.
Il lăsăm în pace pe copilul ionesta și revin la lista cheltuielilor pe mi-am creat-o pentru a știi pe ce îmi cheltui banii și precum un bun manager sa pot vedea foarte clar unde pot tăia din cheltuieli pentru a economisii. Aceasta psihoza a fost, evident, puternic alimentata de perioada critica prin care trece Europa/Mapamondul/Romania, care se pare mi-a scos la lumina instinctul economic.
Acuma sa nu va imaginati ca economisesc mult in fiecare luna, dar factorul moral al unei economii cât de mici s-a dovedit a fi important. Adevarul este ca pe lângă prostimea care ma caracterizează am avut o inspirație mare când am ales sa nu devin și eu medic precum toate rudele mele de gradul 1(și nu numai) și deci nu sunt dependent de stat și de un sistem standardizat de remunerare.
Aceasta atenție în ceea ce privește cheltuielile a provocat și o atenție asupra tuturor indicilor economici ce au o legătură cât de mica cu mine (Euribor, cum se calculează rata la un credit ipotecar în funcție de numărul de rate/suma de returnat/rata dobânzii, cursul valutar, etc). Sa nu mai pomenesc ca am ajuns foarte vigilent asupra banilor pe care trebui sa ii dau la bănci, dobânzile pe care mi le oferă pe economii, tot felul de simulări un maniac ce sa mai.
.
Mi s-a spus ca fac asta pentru ca ma plictisesc sau ca am prea mult timp la dispoziție și probabil multi vor crede ca sunt putin deplasat dar sunt totuși departe de a fi un Costache Giurgiuveanu al zilelor noastre și în fond fiecare își poate ocupa mintea și timpul cu cea ce dorește. Va pot însă sfătui ca dacă nu sunteti făcuți pentru asta sa nu îmi urmați exemplul, este totuși destul de greu sa iti amintești câte beri ai băut cu o seara înainte: 5 sau 6, am mai și mâncat ceva in oraș după aia, oare eu am plătit taxiul?

P.S: In urma studierii atente a băncilor am ajuns la următoarea concluzie: "băncile sunt precum femeile, nu poți nici cu ele, dar nici fără ele"

marți, 3 ianuarie 2012

Contează ce rămâne

Cu ușa de la intrare blocată , geamul spart și perspectiva intrării în casă  cu ajutorul unei scări nu e tocmai cadrul în care ți-ai dori să te afli. Dacă acest cadru precede însă o competiție de anduranța de karting, unde concentrarea este extrem de importantă, poți doar să speri că ceea ce începe prost nu se termină și mai prost.
Dacă mai pui la socoteală  faptul că  în urma calificărilor căpitanul echipei se plânge de lipsa frânei la kart, că echipa celui mai rapid pilot cântărește cu 60 de kg mai putin decât echipa în care te afli și că ei au tras la sorti și cel mai bun kart, începi să te uiți după camere ascunse și complici de farse.
In schimbul 1 Ene are un start prost fapt ce ne face să pierdem un loc, ajungem pe 5 și coroborat cu cele enumerate mai sus chiar și cel mai puternic moral văzut în blogosfera (al lui Ionesta) începe să se clatine. După câteva ture Ene revine, și ne păstrează pe 4 la o distanţă linistitoare de plutonul fruntaş (6-10 secunde). Schimburile 2 şi 3 ale lui Marcu şi Feni ne aduc pe locul 2 graţie unor schimburi bune şi constantă in timpi, in ciuda unor dificultăți pe care Feni le-a avut cu rivalii direcți. După prima oră de cursă suntem in continuare pe locul 2, la 7 secunde de lider dar nici un loc pe podium nu este incă stabilit.
În a doua sesiune de schimburi, liderul se detașează faţă de noi spre 15 secunde și hotărâm să nu mai forţăm, să păstrăm distanţa faţă de locul 3 care oscilează intre 10 și 20 de secunde. Turele lui Ene și Marcu decurg fără probleme, Feni are însă mari probleme cu întârziații și apare o oarecare neliniște în echipă, mai este un singur schimb, what could possibly go wrong?
La intrarea la boxe Feni se plânge de lipsa frânei, facem schimbul de piloți, însă mie kartul îmi pare a funcționa in parametrii acceptabili, timpii sunt buni, mărim distanţa faţă de locul 3 de la 7 la 13 secunde, mai sunt câteva minute și dintr-o dată nenorocire. Motorul pare a se îneca la fiecare ieșire din curbă. Hotărăsc să nu mai frânez deloc și să i-au virajele prin mutarea greutății dintr-o parte în alta, însă comportamentul kartului este la fel, pierd 5-7 secunde pe tură și după 2 astfel de ture hotărâm să intru la boxe să schimbăm kartul. Toate aceste manevre ne-au costat peste 25 de secunde deci retrogradăm pe 3. In timpul rămas abia ajung să încălzesc kartul și să ajung la timpii dinaintea defecțiunii, nici vorbă să ii prind pe cei din faţă.
Trec linia de sosire al 3-lea sunt trist, dezolat, dezamăgit și frustrat dar sunt conștient că asta este motorsport-ul, defecțiunile tehnice sunt parte constitutiva a lui.
La final, urcăm pe podium cu capetele plecate însă mândri că am mai urcat pe un podium și am mai luat o cupă, o medalie și o baie de șampanie.
Toate aceste ghinioane și legii ale lui Murphy sunt însă umbrite de bucuria și atmosfera familială ce ne-a înconjurat după cursă, chiar în prag de Crăciun. Felicitări echipei KR pentru un nou podium, băieți sunt mândru că pot scrie aceste rânduri la persoana I. La mulţi ani!!!