sâmbătă, 22 decembrie 2012

Ai supravietuit deci ma citesti

De ieri incepand, acest blog a devenit cel mai citit blog din lume cu peste 7 miliarde de cititori in viata. Cifrele o confirma, asta daca mai era nevoie.

Va multumesc, ma faceti sa ma simt cu adevarat special!

vineri, 21 decembrie 2012

Mesaj

Am fost asigurat ca: "Toti cititorii acestui blog, si doar ei, vor supravietui apocalipsei"!

vineri, 30 noiembrie 2012

Tara sarbatoritilor


Imi pare rau ca trebuie sa contrazic o campanie buna, dar din postura mea de client al motorinariilor Petrom si de sursa de inspiratie din punct de vedere onomastic al tarii, imi permit sa o fac putin si sa spun ca: o tara conceputa de Andrei, de acest Andrei, este, va fi intotdeauna si fara echivoc PERFECTA!

marți, 20 noiembrie 2012

Cum a fost la Transylvania Open Squash


In weekend-ul ce tocmai a trecut, am participat la Campionatul Transilvănean de squash. 172 de jucători înscriși în 8 centre din Transilvania, câte 4 oameni calificați din fiecare centru și o finala ce se va desfășura la Cluj în 24-25 noiembrie pe un teren de sticla.
Sortii m-au distribuit într o grupa cu Marius Cretu (favoritul grupei, câștigătorul ultimului turneu local de squash), Daniel Sima (fost jucător de tenis) și Calin Maier (un obișnuit al turneelor locale, însă fără rezultate notabile).
Foarte mult mi-a plăcut meciul cu Sima, foarte strâns și foarte disputat, m-a condus 1-0 și 2-1 la seturi, am reușit sa revin și sa câștig pe final, dar meciul m-a solicitat extrem de mult. Meciul al doilea, cu Maier, a fost destul de lejer și urma meciul 3 cu Marius Cretu, amândoi aveam 2 victorii, cine câștiga mergea la Cluj la faza națională.
In primul set el a început mai prost, mi-a făcut niște cadouri și am ajuns la 10-6 pentru mine. Am ratat stupid o minge de set, apoi o greșeală semi-forțată de a mea, un punct câștigat de el si s-a făcut 10-9. Tensiune, multa tensiune. Începe punctul, el da o minge foarte buna in cross, hotărăsc sa plonjez după ea, o agat cu racheta, mingea merge în perete dar el încheie punctul ușor eu nereușind sa ma ridic in timp util. Simt dureri destul de mari în umărul pe care am căzut: umărul stâng. Cretu câștigă setul 12-10, mare șansă ratata de mine, ulterior el câștigă și seturile 2 și 3 și este meritosul câștigător și calificat la faza națională de la Cluj.
Cred ca dacă as fi câștigat primul set, altfel ar fi fost restul meciului, el și ar fi pierdut din luciditate, eu as fi câștigat încredere, probabil altfel ar fi fost soarta meciului.
Duminica am și fost sa vad ce am la umăr: Disjuncție de gradul 1 la umărul stâng. Recomandarea medicului: 7 zile repaos, 3 săptămâni fără sport. Chit ca umărul m-a deranjat putin în meci, nu cred ca asta e motivul înfrângerii, sâmbătă Cretu a fost mai bun decât de mine.
Una peste alta, in ciuda disjuncției de la umăr și a repaosului pe care trebuie sa îl fac, cred ca sunt pe un drum bun, și meciuri de genul celui cu Sima și cu Cretu cred ca îmi pot ridica și mai mult nivelul jocului, deci repetam experiența!


joi, 13 septembrie 2012

Legea compensatiei

Anul asta, aniversarea zilei mele de nastere nu poate fi numita o zi foarte buna. Nu din punctul meu de vedere, ci din cel al universului romanesc ba as putea spune chiar politienesc. Nu vreau sa spun ca Romania este un stat politienesc, oricum auziti asta toata ziua la Antena 3 dar intamplarile pe care le voi povesti au legatura cu politia.
Toata lumea stie, poate o parte dintre voi au uitat insa data, asa ca va reamintesc, ca anul acesta pe 20 iunie cel mai dulce (bombonel), cel mai norocos (mostenirea de la Tamara) si cu cele mai multe oua (ferma de la Cornu) prim ministru (fost) al Romaniei a fost arestat. Stiti si toata povestea cu incercarea de sinucidere cu politistul salvator, cu anchete peste anchete. Caragiale style.
Pentru ca toate astea nu au fost de ajuns, universul in maretia lui a mai dat o lovitura:
Poliţia a rămas din 20 iunie fără baza de date, întrucât cele două programe folosite pentru recunoaşterea facială şi identificarea amprentelor suspecţilor nu mai funcţionează din cauza unor probleme tehnice, 
Error, cum s-ar spune in limbaj academic, siii continui sa citez din aceasi sursaverificările fiind astfel îngreunate întrucât amprentele suspecţilor sunt comparate manual.

Pai nu e tare, mi-i si imaginez pe mai marii politiei romane in seara zilei facand un raport: pai l-am arestat pe domn prim ministru, am mai aparut si noi la televizor si cu altceva nu numa cu radare si cu masuri de reducere a vitezei. Aaa bine s-a stricat softul de recunoastere a amprentelor, dar oricum stim cum arata Nastase il recunoastem, ce naiba! da-l in colo de soft, facem de acuma incolo verificarile manual.
Invatamintea pe care eu, ionesta, o trag din aceasta cavalcada de intamplari mai putin norocoase din 20 iunie, este ca in univers exista tot timpul o lege a compensatiei:
De ziua lui ionesta altundeva trebuie sa mearga prost.

P.S In ce data a intrat in insolventa Hidroelectrica? Da, da fix pe 20 iunie

miercuri, 8 august 2012

Cum a fost la Banat Mountain Bike Maraton

Cu idea de participare insuflata de Marius, sambata dimineata am plecat la Valiug si ulterior la Garana cu gandul la soare si plaja si duminica la o prima competitie de mountain bike. Obiectivul era sa ne gasim un loc de campare al cortului in care sa ne putem odihni si duminica sa terminam cursa de 30 de km si daca se poate sa nu ne facem de ras.
A fost primul meu concurs de ciclism, deci nu ma gandeam in nici un caz la primele locuri, mai ales ca din cei 169 de competitori de la cursa de 30 de km, cam 40 erau inscrisi la cluburi sportive de ciclism si doar restul amatori. Iata mai jos cum arata traseul:














Traseul incepea in Poiana Lupului urca in Garana pe sosea, la rascruce se mergea in dreapta si se continua pana in varful dealului. Desi mi-am propus sa stau cat mai mult in sa, aproape de varful primei catarari, inspre varf, a fost o zona in care am preferat sa ma dau jos. Aveam senzatia ca ma fortez fara rost, si oricum pe bicicleta nu mergeam cu mult mai repede decat cei care deja mergeau pe jos. Pe prima coborare nu am fortat, nu eram inca stapan pe bicicleta si pe frane, si oricum mai era inca mult din cursa.
A doua catarare mi-a placut la nebunie, trecusem deja pe cealalta parte a drumului judetean, traseul era prin padure deci scapasem de caldura, i-am luat roata unui tip al carui ritm imi convenea si am urcat cu el toata catararea, cred ca am depasit in acest timp cel putin 20 de oameni. In varful catararii era primul punct de alimentare, am mancat o banana, o gramada de glucoza si am baut multa apa. Au urmat 7 km de coborare pe un drum forestier, multe zone cu pietre dar si zone nisipoase. Aici m-am simtit ca pestele in apa, am tras foarte tare, mi-am asumat riscuri, ma simteam deja confortabil cu bicicleta si franele, i-am dat sa puta!
La cel de al doilea punct de alimentare, aflat la finalul coborarii, am prins din urma un grup de 4 rideri de la DHS Tibiscus care plecasera de la primul punct de alimentare cu cel putin 3-4 minute inaintea mea. Moralul imi era bun, coborasem foarte bine, parcursesem pana aici 18-19 km in 1h si 30, stateam bine si nu ma simteam deloc obosit. Mai urma conform graficului primit de la organizatori: o portiune de plat apoi o urcare de cca 5 km, e drept si cu panta de 24,8 % (!!!), si apoi coborare pana la final.
Am mers mai departe pe barajul de la Trei Ape si apoi s-a urcat inspre Brebu Nou, o buna bucata de pavate si apoi camp deschis, ora 1, soare puternic si catarare. In aceasta zona picioarele au inceput sa imi cedeze, crampele si-au facut aparitia prima data la piciorul stang apoi la ambele.
Niciodata, niciodata, nici macar o data nu am avut asa crampe, desi am facut ceva sport la viata mea (e drept eram intr-o forma fizica mai buna ca acuma). Intr-o zona in care m-am dat jos de pe bicicleta ambele picioare mi-au ramas blocate din coapse, nu puteam sa indoi genunchi deloc. Noroc cu niste concurenti care mi-au impins varfurile picioarelor astfel incat sa pot usor usor sa imi indoi genunghi. Statul pup era singura pozitia in care puteam sa stau fara sa am dureri groaznice. Imi era tare frica sa nu fac vreo ruptura musculara. Mai aveam din catarare cel putin 3 km pe care nu am avut incotro i-am facut pe jos, cu pauze de stat pup la fiecare cateva sute de metri. Multi concurenti m-au depasit in aceasta zona, moralul meu ajunsese la nivelul marii.
Nici zonele de plat/fals plat nu ma mai ajutau, pentru ca in momentul in care vreunul dintre picioare ramanea intins pe pedala, apareau crampele. Pana in varful catararii totul a fost groaznic, fiecare delulet pe care trebuia sa il urc ma termina. Unde este odata coborarea aia?
Pe Coborarea de final au fost multe zone in care se mergea pe iarba, deci nu se vedeau denivelarile sau gropile, am mers putin mai prudent, o tranta acuma la final cu picioarele "inghetate" nu era tocmai ceea ce imi doream.
In ultimul kilometru, pe sosea, am tras cat am putut de mine si am terminat proba in 2 h si 39 de minute, al 45-lea la categoria mea de varsta si al 100 -lea la general.

Concluzii:

Am fost putin trist la final, cred ca as fi putut termina cu cel putin 15-20 de minute mai repede daca nu apareau crampele, nu se punea problema sa ma bat nici macar la primele 30 de locuri dar ar fi fost mult mai bine pentru moralul meu. Putin antrenament ar fi fost mai mult decat binevenit, nu-i nimic pregatim terenul pentru alte concursuri.
Diferentele, e clar, se fac pe catarari, dar adrenalina concursului vine de pe coborari.
Am invatat multe lucruri, despre cum si cand trebui sa schimbi vitezele, ce zone de traseu ma avantajeaza si care nu, e bine sa te dai totusi jos de pe bicicleta in anumite zone, nu e o rusine.
Zonele chiar si putin nisipoase sunt de evitat, mult mai putin solicitant este mersul pe bolovani.
O catarare pe drum forestier este inzecit mai grea decat o catarare cu aceasi panta si lungime ca pe asfalt.
Organizarea a fost foarte buna, desi am auzit si voci carcotase. Nu sunt neaparat un etalon, fiind la primul meu concurs de acest fel dar m-am simtit bine si in siguranta, mi-a placut si traseul, mai vreau!
Ba mai mult, la anul si Anda se vrea competitoare!
Rezultatele pot fi vazute aici. Pentru cei curiosi, in video-ul acesta primele 5 minute si ultimele 5 din video sunt pe traseul de 30 de km. Puteti sa va faceti o idee despre cum a fost.

miercuri, 18 iulie 2012

O tu Bagners de Luchon!

Acu 2 ani, impinsi din spate de pasiune (Fagged si eu) si unii de nebunie (Hartzu si Pitiu), 4 tineri plecau in Spania pentru a urmarii 2 etape in Turul Frantei, desfasurate in Pirinei. Am scris ceva despre asta la vremea respectiva. Etapa de astazi din Turul Frantei, are peste 80 de km pe drumuri familiare acestor 4 tineri.
Etapa va trece peste Col de Tourmalet, in acelasi sens ca si in etapa a 17-a din 2010, trece prin La Mongie (catun in care ne-am "cazat" pentru etapa din 2010) urmeaza Col d'Aspin si Col de Peyresourde pentru ca etapa sa se termine la Bagneres de Luchon. 

Traseul asta, noi l-am facut cu masina, in drum spre etapa a 17-a (final in catarare pe Col de Tourmalet). Paul s-ar putea sa tina bine minte serpentile de acolo, asta pentru ca nu prea i-au priit la stomac. Ploaia, ceata extrem de deasa, iesirea la bauta cu traditionala noastra tuica, si dormitul in masina pentru ca era prea intuneric sa ne putem cortul, lemnele carate din La Mongie pana pe Col de Tourmalet pentru a pregati un gratar, sunt doar unele din amintirile ce sunt inca proaspete in minte.

Bagneres de Luchon localitatea de final de astazi este o localitate care pentru mine va ramane vesnic speciala, pentru ca acolo am luat prima data contact cu Turul (in etapa a 15 -a din 2010, era tot localitate terminus ca si astazi), barierele din ultimii 3 kilometrii,  multimea de oameni veniti sa vada ciclistii temerari, imensul parc rezervat televiziunilor, centrul de inchiriere al bicicletelor, francezul extrem de simpatic care ne-a inchiriat chiar si bicicleta lui, catararea spre Bourg D'Oueil facuta mai mult pe jos decat pe bicicleta, poposirea noastra in satul Cires, Timisoreanca si a ei casa vizavi de popasul nostru, elicopterele cu vip-uri parcate la 100 m de noi, imensitatea caravanei publicitare, plasele de produse promotionale, cuplul de americani si vinul lor, mesajul scris pe asfalt cu creta impartita de masina LiveStrong, si bineinteles coborarea.
In etapa a 15-a din 2010 se cobora de pe alt varf (Bourg D'Oueil), dar ultimii 10 km din etapa de astazi sunt comuni cu ai etapei de atunci, distanta pe care noi am parcurs-o in 2010 pe bicicleta. Coborarea in acesti ultimi 10 km nu mai este atat de abrupta dar ajungeam lejer  la viteze de 50-55 km/h in conditiile in care mergeam pentru prima data cu o bicicleta de sosea si nu aveam nici un fel de echipament. Sper ca astazi Nibali sa ne faca o mostra de cum se coboara in maxima viteza.


Toata aceasta postare m-a facut un pic nostalgic, mi-ar trebui cateva ore bune sa povestesc toate amintirile si povestile pe care le am de acolo, fara doar si poate sa participi ca spectator la Turul Frantei este o super experienta pe care orice amator de ciclism, cred ca, ar trebui sa o faca.





marți, 26 iunie 2012

Draga Luciane,

Sa știi ca nu te-am uitat și în ciuda înfrângerii fără drept de apel de acum o luna, ești în continuare pe scurta lista cu personalitățile mele preferate. Lista care sper sa nu fie un blestem pentru cei aflați pe ea (vezi forma foarte slaba a lui Button).
M-am tot gândit în aceasta luna ce s-a întâmplat cu tine, ce a mers prost. Nu fac parte din categoria neghiobilor care cred ca ai trântit meciul, ca ai fost sedat, sau alte bazaconii tipic romanești. Poate sunt un naiv, însă îmi place sa cred în oameni și tu ești, fără doar și poate, un om în care pot sa ma încred.
Știu ca la gala de la Nottingham nu ai mai intrat pe "where the streets have no name" și fără sa fiu un superstitios cred ca dacă în viitoarea gala vei intra pe melodia celor de la U2, vei ieși din ring asa cum ești obișnuit: ÎNVINGĂTOR




P.S. In Pechea, chiar exista o strada fara nume: harta 

marți, 12 iunie 2012

Exit-Poll vs Rezultate oficiale CCSB

Uimit fiind de "micile" diferente dintre rezultatele in alegeri date de exit poll-uri si rezultatele oficiale, m-am hotarat sa fac o mica statistica. Pentru ca stiu ca Antena3 sunt lideri de audienta, sunt cei mai echidistanti si cei mai corecti, am zis sa ii iau pe ei drept etalon.
In imaginea de mai jos am comparat procentele primilor doi candidati in toate locatiile unde CCSB a efectuat un sondaj de opinie la alegerile locale comandat de Antena3. Iata ce a iesit:


La Deva inca se numara :)

Valoarea din coloana "Diferenta" reprezinta diferenta dintre rezultatele oficiale si cele date de exit-poll. Daca valoarea este rosie, inseamna ca procentul dat de exit poll este mai mare decat cel real, iar daca este cu verde este mai mic.
Probabil este o simpla coincidenta, sau o mica greseala matematica, faptul ca in toate locatiile unde a fost facut sondajul, procentul USL la exit-poll a fost mai mare decat rezultatul oficial cu valori intre 2,4% si 9,2%.
Stiu, sunt un cretin, dobitoc, prost, basist, Mircea Badea te rog adauga aici apelative denigratoare. Datele au fost preluate de aici http://alegeri2012.antena3.ro/.
Totusi avand in vedere ce site au CCSB, parca erorile astea mi se par firesti.

luni, 28 mai 2012

Era rau, bine ca...

...a venit, în sfârșit ziua de Luni, nu de alta dar săptămâna trecuta a fost groaznica din punct de vedere al evoluțiilor sportivilor mei favoriți:

  • Djokovic pierde cu Nadal => Federer a coborât de pe locul 2 mondial;
  • Rapid pierde finala cupei romaniei;
  • Ivan Basso se clasează pe un modest loc 5 în turul Italiei;
  • Lucian Bute este spulberat la Nottingham; 
  • Button și Hamilton au clasări mediocre la Monte Carlo.
Daca încă nu sunteți convinși ca balanța îmi este clar nefavorabila, atunci adaug cireașa: ratarea podiumul pentru echipa KR in endurance-ul de sâmbătă seara de la RedMotor.
Asa ca draga mea Luni, bine ai venit cu 28 mai si Pink Martini cu tot!

vineri, 11 mai 2012

Finala prin ochii copilului de mingi

Formidabila a fost finala Europa League. Nu stiu daca e meritul Uefa-ei, al lui Oprescu, al fanilor spanioli, al lui Sandu sau a organizarii impecabile, dar mie mi-a placut la nebunie. Sper ca odata ce scap de oboseala, sa pot asterne mai multe detalii intr-un fisier.
Astazi, uitandu-ma peste filmuletele facute de mine, am incercat sa imi imaginez ce au simtit copiii care au intrat pe teren tinand locul fotbalistilor in prezentarea echipelor (must see video-ul). Ce imbold si ce senzatii pot sa primesti ca si adolescent/copil, atunci cand intri pe gazon si 50.000 de oameni te aplauda, si daca faci parte din echipa pe care o sustin ei, iti si scandeaza "numele".
Dau viata mea inapoi cu 10-15 ani, 73 kg, un astfel de eveniment trait de la nivelul gazonului chiar si ca un figurant sau copil de mingi. Greu as mai fi renuntat la fotbal!

miercuri, 2 mai 2012

Educam poporul cu televizorul?

Stimati frati de suferinta in iubirea vizavi de micile ecrane, vreau sa va anunt ca in urmatoarea perioada telecomanda voastra va trebui sa aleaga intre:

  • infinitatea discutiilor legate de politica (talkshow-uri, acuze, promisiuni, barfe)
  • calitatea vietii lui Pepe dupa casatoria cu Raluca. Studiu de caz: cat proaspata era defapt proaspata lui sotie;
  • profesionalismul lui Gigi Becali & CO in a o conduce pe steaua spre hegemonia promisa in 2006, valize, blaturi, unguri, arbritrii;
Bonus: Retragerea licentei audiovizuale pentru postul OTV
Nu pot decat sa va urez: pedalare placuta!

marți, 17 aprilie 2012

Atunci competitie sa fie!

Perspectiva genetică subliniază că bărbaţii sunt determinaţi de hormoni să fie competitivi! Link
Ei bine din acest punct de vedere, nu pot sa ma plâng, stau foarte bine. Nu știu dacă gena competitivității mi-a fost antrenata, de competițiile avute în copilărie cu frate miu, de competițiile fotbalistice de nivel semi-profesionist pe care le-am practicat multi ani, sau dacă pur si simplu aveam aceasta gena bine conturata în mine, cert este ca unde vede o competiție, Ionesta trebuie sa participe.
Asa se face ca după o perioada de îndopare prilejuita de sărbătorile pascale, ego-ul meu va avea la sfârșit de săptămâna 2 competiții în care sa își măsoare potențialul.
Multi dintre voi, sunt deja familiarizați cu pasiunea mea pentru karting, asa ca nu ar trebui sa va surprindă faptul ca echipa KR, al cărei mândru membru sunt, va participa Vineri la prima etapa a Campionatului de Karting RedMotor. Deși componenta echipei nu este încă stabilita, eu zic ca un loc pe podium este realizabil și este obiectivul meu pentru aceasta prima etapa.
Dupa cele 2 ore de nebunie de pe pista de karting, ziua de sâmbătă va fi destinata unui alt sport pe care am început sa îl practic în ultimele luni, și anume Squash-ul. Nu ma consider un bun jucător de squash, motiv pentru care m-am înscris la categoria începătorilor, dar având ca puncte forte jocul de picioare, deci mobilitate buna și un serviciu antrenat si la tenis, cred ca pot ocupa la final un loc pe podium.
Mai punem în tolba cu evenimente și Barca - Real si Formula 1 în Bahrain și rezulta un weekend complet de superb!

joi, 5 aprilie 2012

In cautare de burlac

Stupoare in lumea TV din Romania, datorita felului sau de a fi, încrezut, superior, stil cunoscut sub numele de "stilul Drăghia" (stilul Vladimir e deja luat de un tiz rus), emisiunea Burlacul a rămas fără personajul principal, după ce producătorii au rupt colaborarea cu Vladimir Drăghia. Ca sa înțeleagă și microbiștii, e ca și cum din echipa națională de fotbal a României ar fi dat afara Adrian Mutu. Tragedie!
Producătorii emisiunii, acești Victori Piţurcă ai Antenei 1, nu stau cu mâinile in șanț și caută de zor un înlocuitor. Din "surse", se pare ca cei care ar putea să îl înlocuiască ar fi: Radu Mazare, Irinel Columbeanu, Liviu Vârciu și Dragoș Săvulescu.
"Mazare, Vârciu și Săvulescu au fost chiar contactați, dar din diverse motive au refuzat". Ei bine că să vedeți că nu îmi duc degeaba veacul în București, eu, dâng dâng ionesta știu motivele refuzului celor mai sus numiţi:

  • Radu Mazare nu poate participa pentru ca e pe vine campania electorala + s-ar putea sa fie un pic ocupat cu acest proces
  • Irinel Columbeanu nu poate participa din cauza aceleași campanii electorale + frica ca ar putea fi un model negativ fiicei sale, Irina, în cazul în care ar participa la aceasta emisiune.
  • Liviu Vârciu a cerut ca filmările sa se facă pe platourile de filmare de la Pro, locul unde își are vedeta lăcașul + permisiunea de a face Pe struțu cu Adelina.
  • Dragoș Săvulescu nu poate participa pentru ca e gay! (merci Gigi pentru pont)
Ceea ce nu înțeleg, încă, dar meditez la asta, este ce se intampla cu fetele care au mers acolo pentru a-i cuceri inima lui Drăghia, erau pregătite sa își deschidă sufletul și inima. Acele fete erau profund îndrăgostite de Vladimir şi cu siguranță nici un alt bărbat nu il poate inlocui pe acesta.

P.S Să nu zică producătorii că sunt doar un băgător de vina, am sa vin și cu o soluție pertinentă și garantat cu audiente peste Romanii au Talent. Noul Burlac sa fie Bănel Nicoliță, și asa e accidentat acuma.

luni, 26 martie 2012

In zodia literei B

Idea acestui post a plecat de la numele a trei personaje, personalități pe care le-am redescoperit anul trecut și a căror numitor comun este pe lângă sexul din pantaloni, litera de început a numelui: Brenciu, Button si Bute.
Pe Horia l-am urmărit prima data într-un concert live în februarie și modul lui Top Gear-ish de a se comporta pe scena, toate scenetele pe care le face, m-au făcut sa merg la toate concertele sale din Timișoara, ba chiar am fost pe punctul de a merge un weekend la Terracinna sa il urmăresc în concert. Dupa Vocea Romaniei popularitatea lui a explodat (vezi concertele de la Sala Palatului) și într-un fel îmi pare rău, dar despre astea într-o alta postare.
Jenson, un șarmant, un frumușel, un vorbareț, un haios, ce sa mai varianta britanica și de 30+ ani a lui Ionesta, toate astea + abilitatiile sale de pilot m-au făcut fanul sau. Jenson, ne vedem pe 26 iulie in boxa McLaren, o sa ma recunoști!
Despre Lucian am mai scris, asta si pentru ca l-am vazut boxand live si pentru ca datorita lui, steagul Romaniei aflat in posesia lui ionesta a ajuns în pozele a zeci de fani și în casele tuturor gratie Realității TV.

Făcând o scurta retrospectiva a anului 2011 realizez ca am stat la Bucuresti intreg anul, unde inevitabil imi fac cumpărăturile la Mall Baneasa, ca am reusit sa imi renovez baia și sa-mi mobilez bucataria, ca am avut suspendat permisul categoria B, ca am redescoperit bicicleta si traseele prin badurea verde, ca am fost in 2 vacante la Budapesta, ca am devenit mare fan al emisiunii Ora de Business si al site-ului biziday.ro, ca Roma sta foarte bine din punct de vedere bahic, ca am continuat sa am grija de acest amărât blog, ca am dormit 3 nopti la Amsterdam la Hotel Barbacan, dar poate cel mai important: doamnelor si domnișoarelor nu ma simt, încă, atras de barbatii.
Deja totul mi se pare o proasta coincidenta asa ca ma uit în calendar și răsuflu ușurat, macar nu a fost și anul boului!

marți, 13 martie 2012

Pai si eu unde lucrez?

Pentru ca fac parte din lista destul de exclusivista a bloggerilor din I-list, asta dupa numarul cititorilor: 1 (unu) dar și dupa litera cu care incepe numele blogului, m-am hotărât sa fac un experiment, banal (da, litera "b" trebuie sa fie acolo), ca pentru nivelul meu de cunoștințe și abilitați.
Asa ca vineri 9 martie m-am hotărât sa fac o evaluare a traficului intre Timisoara si Arad pe cele mai circulate doua rute: Autostrada A1 si DN69(E 671).
Concluzia pe care am tras-o în urma experimentului este ca fie participanților la trafic le e frica sa conduca pe Autostrada (in acest caz le sugerez sa citeasca acest scurt ghid) fie lucrează toți la SmithField, si cum autostrada nu trece prin Ortisoara, ei aleg drumul național.
In apărarea DN-istilor ar fi argumentul ca autostrada se termina la Giarmata, de unde pana la intrarea în Timișoara mai sunt 11 km.
Iata însă ce spune atotștiutorul Google (cei căsătoriți pot ignora cuvântul atotștiutorul) despre cele doua rute:

  • sens giratoriu ieșire Arad intrare autostrada - Piata Uniri Timisoara (pe Autostrada) link - 35 minute
  • sens giratoriu ieșire Arad intrare autostrada - Piata Uniri Timișoara (pe DN69) link - 41 minute
Deci dragi transportatori, navetiști, kartisti, orădeni, ștrandiști, pensionari, steliști! dacă după 22 de ani a căzut din cer, aici la noi o mică și amărâtă autostradă (încă nefinalizată) vă rog frumos să o și folosiți.
Stați liniștiți cu timpul se vor muta "doamnele și domnișoarele" cu serviciul de pe Aradului pe Lipovei și în Giarmata.

miercuri, 7 martie 2012

Vanzarile B-Max

Premiera destul de importanta, pentru Romania, anul acest la salonul auto de la Geneva unde Dacia și Ford prezintă 2 noi modele de mașini ce vor fi produse într-o măsură mai mare sau mica în Romania.
Am sa detaliez un pic pe marginea modelului B-Max care va fi produs la Craiova, și asupra impactului pe care speram ca îl va avea în economie. Cei de la ziarul financiar au facut o estimare din care rezulta ca Ford ar putea aduce la PIB-ul României aproximativ 1 miliard de euro (60.000 mașini produse x 16.000 euro pret mașină). Ziarul Financiar a luat în calcul faptul ca Ford va reuși sa vândă întreaga producție de mașini din 2012.
Si aici am ajuns la punctul pe care vreau eu sa il analizez. Fara sa fiu un expert in domeniul vânzărilor de autovehicule sau a dinamicii cereri in clasa MPV-urilor nu pot sa nu sesizez ca Ford are in gama lor de automobile următoarele autoturisme oarecum concurente:

Deci pe un segment destul de mic al pieței, cel al MPV-urilor, mult mai mic ca și volum de vânzări fata de clasa compacta (Golf, Focus, Astra, Audi A3, BMW Seria 1, etc), cea mica (Polo, Fiesta, Corsa, Peugeot 206, etc) sau a berlinelor(Audi A4, BMW seria 3, Laguna, Passat, Mondeo, etc), Ford oferă 4 mașini. Diferențele intre ele fiind destul de mici și țin de finețe. In condițiile în care modelul B-Max nu este destinat pieței americane, asta datorita dimensiunilor sale (prea mic), acesta va trebui sa se impună in Europa unde pe lângă ceilalți producători va trebui sa se lupte și cu surorile ei mai mari dar si cu tendința europeana de a cumpăra mașini mici.
Chiar dacă modelul B-Max vine cu o noutate reprezentata de lipsa stâlpilor centrali, a ușilor culisante spate (prezente și la modelul Grand C-Max) dar și cu destul de multe gadget-uri cred ca șansele sale sunt precum cele ale porcului de Ignat.
Mie mașina îmi place, nu mi-as cumpăra una, dar îmi place. Cred însă ca am fi avut mai multe motive de bucurie, prin prisma vânzărilor realizate (deci $$$) dacă Ford s-ar fi hotărât sa producă la Craiova, spre exemplu: noul model Ka.

Update: Ford spune ca B-Max este exact ceea ce isi doresc clientii. Sa vedem!

miercuri, 29 februarie 2012

Cu un Mugur nu se face primavara

Faptul ca Mugur Isărescu ma suna în mod constant sa îl sfătuiesc în privința politicilor monetare ale BNR-ului nu ar trebui sa mai fie o surpriza pentru voi, mai ales după acest articol. O surpriza ar trebui sa fie însă faptul ca Mugurel, asa cum îmi place mie sa îl alin la un pahar de dobânzi, face banking cu exact aceleași bănci ca și subsemnatul.
In alta ordine de idei euribor-ul la 3 luni a coborât sub 1%, ceea ce este bine pentru cei care au rate la banca în euro. Tendința de scădere se va păstra cel putin pana în vara, atenție însă în cazul în care doriți sa contractați un credit acum, odată ce euribor-ul își va revenii la valorile clasice* rata ar putea devenii supărătoare.

* Înainte ca în lume sa apară aceasta perioada tulbure, valoarea euribor-ului la 3 luni se situa în jurul valorii de 3%. 

joi, 16 februarie 2012

Probleme de supererou

In urma unor complexe cercetări începute in 2007, s-a descoperit punctul sensibil al eroului nostru Ionesta. Deși au existat numeroase speculații pe această temă, sursele vehiculând drept călcâiul lui Ahile ca fiind: dragostea spre fundurile bombate, mașinile decapotabile sau ribonucleotidele in stare pura. Rezultatul este unul mai putin previzibil pentru un supererou dar perfect normal pentru muritorii de rând: Ionesta se topește după copii!
In mod normal primul instinct al unui copil când vede o fiinţă de 3, 4-5 ori mai mare ca el este să înghețe, dar după un timp petrecut alături de Ionesta 99.74 % din copii care au participat la studiu au răspuns cu "gaga" la întrebarea: "Vă place compania lui Ionesta?"
Aşa se face că Ionesta ar vrea să le dea puţină minte tuturor taților care sunt divorțați și își neglijează proprii copii pentru că fosta soție este grasă, vacă, proastă, leneșă.
Toți tații neglijenți sau protectivi, băutori de bere sau de vin, politicieni, pariori sau șomeri primesc din partea lui Ionesta ca reminder un vers de la Sade:

"Daddy love come with a lifetime guarantee"

P.S: In ciuda tonului și a formulării, subiectul este unul serios

joi, 2 februarie 2012

Anunt de interes public

De la 1 Martie 2012 voi intra in grevă, nu am să mă mai prezint la muncă insă promit ca salariul încasat să nu il folosesc in scop personal!

Rog seriozitate

marți, 31 ianuarie 2012

Tara banilor

Pe prima pagina a ziarului pe care il achiziționez in fiecare Luni dimineata in drum spre Bucuresti vad urmatorul titlu cu tenta senzațională: Horia Tecau revine din Australia cu 180.000 $. Nu i-a câștigat la poker, nici la ruleta și nu Bianca Drăgușanu, nici în urma vreunei ședințe foto cu negri.
Câștigarea unui titlu de mare slem chiar și la dublu mixt este o performanta ce merita fără doar și poate întreaga prima pagina indiferent de cât de frig este afara sau de ce a zis unul din cei 788 de protestări din multiplele piețe din Romania. Ziariștii noștri însă știu ca în romania prinde foarte bine chestia asta cu banul 10.000, 40.000, 116.000, 1.000.000 totul exprimat în euro, normal! Cifrele astea zboară încoace si încolo din gura unei știriste în al alteia mai repede decât un kart pe o pista încinsă. Banul! Totul se masoara în bani, nu în sentimente, trăiri sau amintiri.
E clar ca acest băiat al cărui prenume diminutivat seamănă atât de mult cu o băutură foarte draga în zona Maramureșului câștigă și ceva bani, ca dacă ar câștiga precum un medic rezident în Romania ar fi vai de capul lui. Esența știrii este însă performanta realizata iar asocierea cu ochiului dracului este fără doar și poate un obicei de care trebuie sa ne lepădăm. E valabil și pentru mine!

miercuri, 18 ianuarie 2012

Despre finante pe scurt

In urma unui weekend in care am discutat destul de mult despre finante si modul in care ne administram banii m-am hotărât sa fac o destăinuire omenirii, care bineînțeles de maine va fi mult mai bogata.
In ultimele 15 luni am ținut o evidenta contabila extrem e riguroasa asupra tuturor cheltuielilor pe care le-am făcut fie ca a fost vorba de cumpărarea costumului de karting, a unui ziar sau o ieșire în oraș la bere. Orice ieșire, și normal, intrare monetara în contul personal a fost notata și este stocata momentan pe serverele unui gigant în domeniul IT.
Normal ca acum, asupra acestor date pot face o serie întreagă de statistici, relevante sau nu. De exemplu în anul calendaristic 2011, 9.11% din banii pe care i-am cheltuit s-au dus pe mâncare în oraș (restaurante, cofetarii, fast-food etc) sau ca am cheltuit 5100 ron cu mașina (motorina, RCA, ro-vinieta) in condițiile în care 2 luni jumate nu am avut permis. Toată aceasta psihoza a început prin toamna lui 2010 când mi-am dat seama ca la sfârșitul fiecărei luni sunt pe 0.
Defapt dacă stau bine sa ma gândesc aceasta dorință de a economisii o am din copilărie. In toate taberele și vacantele în care mergeam împreună cu frate-miu care e cu 3 ani și 6 luni mai mare ca mine, eu eram cămătar cu împrumuturi fără dobânda în ultimele 2 zile. El era un mare pofticios si își cumpăra toate prostiile în primele zile iar apoi pe final, ca și Vasile Siman nu avea bani sa treacă strada și venea la mine sa îl împrumut. Acuma nu știu, poate profita de mine, idea este ca deși beneficiam de aceeași educație eram complet diferiți, el mana larga eu econom.
Il lăsăm în pace pe copilul ionesta și revin la lista cheltuielilor pe mi-am creat-o pentru a știi pe ce îmi cheltui banii și precum un bun manager sa pot vedea foarte clar unde pot tăia din cheltuieli pentru a economisii. Aceasta psihoza a fost, evident, puternic alimentata de perioada critica prin care trece Europa/Mapamondul/Romania, care se pare mi-a scos la lumina instinctul economic.
Acuma sa nu va imaginati ca economisesc mult in fiecare luna, dar factorul moral al unei economii cât de mici s-a dovedit a fi important. Adevarul este ca pe lângă prostimea care ma caracterizează am avut o inspirație mare când am ales sa nu devin și eu medic precum toate rudele mele de gradul 1(și nu numai) și deci nu sunt dependent de stat și de un sistem standardizat de remunerare.
Aceasta atenție în ceea ce privește cheltuielile a provocat și o atenție asupra tuturor indicilor economici ce au o legătură cât de mica cu mine (Euribor, cum se calculează rata la un credit ipotecar în funcție de numărul de rate/suma de returnat/rata dobânzii, cursul valutar, etc). Sa nu mai pomenesc ca am ajuns foarte vigilent asupra banilor pe care trebui sa ii dau la bănci, dobânzile pe care mi le oferă pe economii, tot felul de simulări un maniac ce sa mai.
.
Mi s-a spus ca fac asta pentru ca ma plictisesc sau ca am prea mult timp la dispoziție și probabil multi vor crede ca sunt putin deplasat dar sunt totuși departe de a fi un Costache Giurgiuveanu al zilelor noastre și în fond fiecare își poate ocupa mintea și timpul cu cea ce dorește. Va pot însă sfătui ca dacă nu sunteti făcuți pentru asta sa nu îmi urmați exemplul, este totuși destul de greu sa iti amintești câte beri ai băut cu o seara înainte: 5 sau 6, am mai și mâncat ceva in oraș după aia, oare eu am plătit taxiul?

P.S: In urma studierii atente a băncilor am ajuns la următoarea concluzie: "băncile sunt precum femeile, nu poți nici cu ele, dar nici fără ele"

marți, 3 ianuarie 2012

Contează ce rămâne

Cu ușa de la intrare blocată , geamul spart și perspectiva intrării în casă  cu ajutorul unei scări nu e tocmai cadrul în care ți-ai dori să te afli. Dacă acest cadru precede însă o competiție de anduranța de karting, unde concentrarea este extrem de importantă, poți doar să speri că ceea ce începe prost nu se termină și mai prost.
Dacă mai pui la socoteală  faptul că  în urma calificărilor căpitanul echipei se plânge de lipsa frânei la kart, că echipa celui mai rapid pilot cântărește cu 60 de kg mai putin decât echipa în care te afli și că ei au tras la sorti și cel mai bun kart, începi să te uiți după camere ascunse și complici de farse.
In schimbul 1 Ene are un start prost fapt ce ne face să pierdem un loc, ajungem pe 5 și coroborat cu cele enumerate mai sus chiar și cel mai puternic moral văzut în blogosfera (al lui Ionesta) începe să se clatine. După câteva ture Ene revine, și ne păstrează pe 4 la o distanţă linistitoare de plutonul fruntaş (6-10 secunde). Schimburile 2 şi 3 ale lui Marcu şi Feni ne aduc pe locul 2 graţie unor schimburi bune şi constantă in timpi, in ciuda unor dificultăți pe care Feni le-a avut cu rivalii direcți. După prima oră de cursă suntem in continuare pe locul 2, la 7 secunde de lider dar nici un loc pe podium nu este incă stabilit.
În a doua sesiune de schimburi, liderul se detașează faţă de noi spre 15 secunde și hotărâm să nu mai forţăm, să păstrăm distanţa faţă de locul 3 care oscilează intre 10 și 20 de secunde. Turele lui Ene și Marcu decurg fără probleme, Feni are însă mari probleme cu întârziații și apare o oarecare neliniște în echipă, mai este un singur schimb, what could possibly go wrong?
La intrarea la boxe Feni se plânge de lipsa frânei, facem schimbul de piloți, însă mie kartul îmi pare a funcționa in parametrii acceptabili, timpii sunt buni, mărim distanţa faţă de locul 3 de la 7 la 13 secunde, mai sunt câteva minute și dintr-o dată nenorocire. Motorul pare a se îneca la fiecare ieșire din curbă. Hotărăsc să nu mai frânez deloc și să i-au virajele prin mutarea greutății dintr-o parte în alta, însă comportamentul kartului este la fel, pierd 5-7 secunde pe tură și după 2 astfel de ture hotărâm să intru la boxe să schimbăm kartul. Toate aceste manevre ne-au costat peste 25 de secunde deci retrogradăm pe 3. In timpul rămas abia ajung să încălzesc kartul și să ajung la timpii dinaintea defecțiunii, nici vorbă să ii prind pe cei din faţă.
Trec linia de sosire al 3-lea sunt trist, dezolat, dezamăgit și frustrat dar sunt conștient că asta este motorsport-ul, defecțiunile tehnice sunt parte constitutiva a lui.
La final, urcăm pe podium cu capetele plecate însă mândri că am mai urcat pe un podium și am mai luat o cupă, o medalie și o baie de șampanie.
Toate aceste ghinioane și legii ale lui Murphy sunt însă umbrite de bucuria și atmosfera familială ce ne-a înconjurat după cursă, chiar în prag de Crăciun. Felicitări echipei KR pentru un nou podium, băieți sunt mândru că pot scrie aceste rânduri la persoana I. La mulţi ani!!!