miercuri, 14 septembrie 2011

Tablou

Două chipuri albe, senine, pline de bucurie și împodobite cu zâmbete largi și naturale cum doar copii au, mi-au rămas întipărite pe retină. Am vrut să imortalizez imaginea pe un disc, dar mi-a fost frică că le voi strica momentul prin scoaterea aparatului, asa că am continuat să ii urmăresc, pe ascuns, de la cei 2 metri distantă la care mă aflam. Am citit pe fața mirelui expresivitate, bucurie, recunoștință și emoții cum nu am văzut niciodată și toate acestea într-un dans cu a lui mamă.

2 comentarii: