joi, 29 septembrie 2011

Cum ar zice italianul: Chapeau!

Sâmbătă eu, românul, am primit o nouă mostră de PR, bun simţ, managementul afacerilor, zâmbete cu duiumul și bună dispoziție. Gratis. Profesori au fost niște italieni, înconjurați de români la fel de zâmbitori și bine intenționați ca și ei.
Cu ocazia împlinirii unui an de existenţă. Un an, nu 10, nu 100, un singur și amărât anuleţ, italienii ăștia s-au gândit să facă o mică petrecere. Au pregătit un bufet suedez, o formație bestială(Horia Crişovan, Fely Donose şi Florin Cvasa), au invitat presa, un lucru perfect normal, şiiii:
Cireașa de pe tort: mulțumim copiilor, 2 ore în care copii prezenți la kartodrom s-au putut da gratis cu karturile pe pistă și o cupă a clienților fideli în care cam toată lumea care a fost acolo a putut să participe la o competiție în stil eliminatoriu
Am să fac o scurtă paralelă cu alte societăți pentru exemplificare. Ceea ce au făcut cei de la RedMotor e ca şi cum:

  • D'arc ar da de băut o limonadă, un shot, un whisky cola și un sex on the beach;
  • Asirom, ar acorda o asigurare casco pentru maşină, gratis, timp de cel putin o săptămână;
  • OMV, ar pune 15 litri în rezervorul fiecăruia
  • Telkpark ar oferi parcare gratis timp de o lună
Nu vreau să ii pup în zonele intime, și nici nu susțin că totul este perfect la RedMotor, dar bucuria pe care Andreea, unul dintre managerii de la RedMotor, o are în privire când vede lumea în jurul său bucurându-se de karting, cum trăiește cursele copiilor pe care îi antrenează și pasiunea pe care o pune el și toți cei din jurul RedMotor în acest business/hobby, mă fac să le mulțumesc că investesc in Timișoara.

joi, 22 septembrie 2011

Vitezăăăă...

...a urlat, exuberant, copilul de 4 ani aflat în dreapta mea în avion, în timpul decolării!!!

P.S. Viitorul suna bine!!!

miercuri, 14 septembrie 2011

Tablou

Două chipuri albe, senine, pline de bucurie și împodobite cu zâmbete largi și naturale cum doar copii au, mi-au rămas întipărite pe retină. Am vrut să imortalizez imaginea pe un disc, dar mi-a fost frică că le voi strica momentul prin scoaterea aparatului, asa că am continuat să ii urmăresc, pe ascuns, de la cei 2 metri distantă la care mă aflam. Am citit pe fața mirelui expresivitate, bucurie, recunoștință și emoții cum nu am văzut niciodată și toate acestea într-un dans cu a lui mamă.

vineri, 9 septembrie 2011

Un virus

Trebuie să recunosc și o fac public, pentru că astfel sper să fiu iertat. Din scurta vacanţă petrecută la Amsterdam  la sfârșitul lui August, m-am întors cu un virus. In ciuda faptului că au trecut de atunci 3 săptămâni, virusul nu mi-a părăsit organismul, ba mai mult i l-am dat și gagicii (Îmi pare rău). Incă nu știu pe ce cale. Biciclete, biciclete, biciclete. Asta este principala mea ocupație din timpul liber în ultima perioadă. Fie că repar, ajustez la: vechea mea bicicletă, la vechea vechea bicicletă a mea, la bicicleta gagicii sau la bicicleta prietenei gagicii, cam asta este postura mea. Faptul că am descoperit traseele de la Pădurea Verde a fost doar un motiv în plus ca acest virus să devină un hobby.
Duminica trecută am făcut o mică incursiune pe traseul roşu din pădure și mi-am dat seama că am nevoie de o bicicletă serioasă, asta pentru că în 13 km una dintre biciclete a început să cedeze. Urmarea? Surfez pe site-uri de profil, în special pe freerider.ro (excelent) și încerc să mă hotărăsc pe un model de bicicletă, dar și pe bugetul alocat, care se pare că îmi va depăși așteptările inițiale.
In ciuda faptul că mă pricep la toate, accept sugestii pe această temă. Temă, care nu e cum să scap de virus, pentru că asta, evident, nu îmi doresc.

miercuri, 7 septembrie 2011

La grand INNAuguration

Chiar dacă nu au fost Messi, Tevez și Di Maria măcar sunt Nicoliţă, Tănase şi Cociș, cu gândul ăsta (pfff) și cu bucuria de a fi privilegiat, am plecat marți spre stadion la marea inaugurare.
Stadionul m-a fascinat, este impresieunent în mărime şi structură. Dacă îmi este permisă o comparatie, este mult peste Amsterdam Arena, ultimul stadion pe care l-am fazut. Pe lângă toate cifrele pe care le puteți găsi pe site-urile sportive legate de număr de porți, de m3 de beton etc, pe mine m-a fascinat vizibilitatea bună și acustica.
Eu am stat pe inelul superior la tribuna 1. Terenul de joc, culoarele de joc, spațiile goale dintre jucători, fentele se văd foarte bine. E drept că de la înălțimea la care mă aflam nu prea puteai face distincție între Goian și Chiricheş, dar în fond mari diferențe nici nu au fost :p. "Stadionul te civilizează" a fost o părere citită la destul de multi ziariști, și tind să le dau dreptate. Înjurăturile au cam lipsit, ici colo câte una la adresa lui Tănase, dar oricum răzlețe. Am văzut în tribune foarte multe domnișoare şi foarte mulţi copii, acompaniați fie de părinţi fie de bunici. Sper că acest trend de civilizare să nu dispară însă la fel de repede precum gazonul.


Nu mi-au plăcut:
  • lipsa dorinței de victorie a noastră. Eu știu că un 0-0 e mult mai bun decât un 1-4 la inaugurare, dar impresia pe care mi-a lăsat-o Franța a fost aproape de cea pe care mi-a lăsat-o Olanda la Euro 2008 din meciul cu noi. 
  • faptul că la final spectatorii au fluierat naționala. Sunt de acord cu fluierăturile adresate lui "apără Tătăruşanu" când trăgea de timp, dar la final trebuie să-ţi aplauzi actorii, că aşa-i la teatru.
  • numărul mic de porți de ieșire din stadion destinate pulifricilor(adică și mie), cred că 60% din ieșirile de la tribuna 1 inelul superior erau destinate ziariștilor(care au fost maxim 1000). 
  • Faptul că românul e obișnuit să meargă cu mașina și la curve și la meci. Eu, un țăran la Paris, mi-am lăsat maşina într-o parcare lângă o stație de metrou la vreo 4km de stadion însă mulţi au încercat să ajungă cât mai aproape de stadion, să vezi atunci reguli de circulație!
Acestea fiind zise mai știu cel putin 2 meciuri la care mă duc în toamnă: Otelul - Manchester și Rapid - PSV, pe un aşa stadion ţi-e mai mare dragul.