miercuri, 27 iulie 2011

Gala, campionu şi romanu

Am ezitat destul de mult înainte să scriu acest articol. Asta pentru că am avut un oarecare gust amar a doua zi după gala lui Bute. Timpul care a trecut de atunci a făcut ca ciocolata mâncată în perioada asta să îmi alunge gustul amar din gură. Acum la aproape 20 zile după gală sentimentele mi s-au sedimentat şi în minte au rămas amintirile, fiorii, respectul.
Gala: Organizatorii au ales Romexpo, probabil pentru mărimea sălii dar și pentru facilitățile adiacente pe care le poate oferii. O parcare imensă, păzita şi plină de mașini luxoase ne-a întâmpinat. Printre atâtea fițe, impresii și persoane care trebuiau sa își facă simțită prezenta, își găsea cu greu, dar fără jena, apariția și un Logan rosu cu număr de Timiș. Sala era arhiplină, deși pâna la meciul vedetă mai erau circa 2 ore, căldură mare mon cher, dar aşa cum spunea un înțelept odată: dragostea cere sacrificii.
Campionul: Acest băiat din Pechia a reușit să mă cucerească fără cale de-ntoarcere. Un băiat de o modestie utopică (mai ales pentru un boxer), cu o inimă de leu, un sportiv excelent și mai presus de toate un roman. A reușit sa își apere pentru a 8-a oara centura de campion mondial iar declarațiile din afara ringului ma fac pe mine un maaaaare fan al sau. Acest monument de carisma reușește foarte des să mă emoționeze până la lacrimi. Simplitatea, franchețea și sinceritatea lui în vorbe și în priviri reușesc să îmi umezească ochii şi toate astea la un loc il fac pe Bute un campion desăvârșit. Din punctul meu de vedere peste Năstase și peste Hagi.
Romanul: Spuneam mai sus că după gală m-au străbătut multe sentimente contradictorii. Cel de bucurie, de mândrie că avem un sportiv ca Bute dar și de iritare. Chiar ură față de români.
De ce?
Pentru că românul nu poate să se bucure de ceva cu adevărat fie că e vorba de ziariști, Doroftei (cu părere de rău), Gsp sau românul de rând. Trebuie să existe tot timpul un nod în papură, o capră a vecinului.
"Nu-i corect" spune Bute în microfon atunci când sala huiduie cuvintele lui Bute adresate unui om politic. Aceste gesturi de galerie de fotbal, de bădărănism, de spirit de turmă. De cretin indoctrinat cu reflexul lui Pavlov ca atunci când aude numele: Boc, Băsescu, Udrea, Sandu, Dragomir trebuie să huiduie, să injure să-şi bage şi să işi scoată. Fața i se schimbă lui Bute și nu înțelege de ce momentul pe care toți de acolo il așteptam: victoria lui, s-a transformat brusc din scandarea: RO-MA-NIA în huiduieli. Vena de la gât i se umflă, e vizibil iritat și contrariat: "Eu pentru voi am venit să lupt aici".
Lumea nu știe să aprecieze și părăsește sala înaintea campionului. In momentul în care Bute iese din sală, mintea romanului este la mașina lui, si modul in care işi va petrece restul serii. Ici colo 2, 3 "nebuni" rămân în sală. Unii mai au încă steagul național şi ii scandează numele: Bu-te, Bu-te, Bu-te.
De ce? De ce nu putem să ne bucurăm că am avut şansa (eu zic unică) să il vedem pe Bute live intr-o gală? De ce nu putem să îl purtăm pe braţe? De ce trebuie să îl facem dornic să boxeze în Canada și nu aici în Romanica lui? De ce noi românii nu putem să ne bucuram şi să idolatrizam acei sportivi (unu, doi) de renume mondial pe care ii avem. De ce nu putem să il tratăm şi noi pe Bute aşa cum sârbi fac cu Djokovic, polonezi cu Adam Malysz sau filipinezi cu Pacquaio?

2 comentarii:

  1. de prosti, de aia! de inculti, ignoranti si neciopliti... stii tu. asta in cazul in care nu era o intrebare retorica.

    RăspundețiȘtergere
  2. sa nu uitam ca abia dupa sapte meciuri cu centura pe masa a fost transmis in direct in tara. in opinia mea presa are un rol major in crearea acestei stari de spirit!

    RăspundețiȘtergere