miercuri, 29 iunie 2011

La piaţă

Mă întristează această societate in care trăim, o societate bazată pe consum, pe reclamă, pe marketing. Mă întristează şi mai mult că şi eu fac parte din această societate şi mă comport ca atare, vreau o mașină mai scumpă, o chiuvetă de la Franke, un ceas elvețian, restaurante cât mai drăguțe unde să mănânc, taburet de la BoConcept, să mă îmbrac cu bumbacul cel mai bumbac, să am sufragerie de La Maison, să miros a parfum cu apă de Atlantida, să merg in Caraibe și în Cuba, și la Formula 1 și să am un super kart, si tacâmuri de la Zara samd.
Sâmbătă in piață mi-am adus aminte însă că în toată această cavalcadă a noastră după bunuri, unii oameni stau in piață ore in șir pentru a-și vinde produsele din gradină pentru 1, 2 lei. Privirea unei bătrâne, care mă indemna să cumpăr de la ea niște flori prietenei mele, mi-a rămas puternic întipărită in minte.
Undeva peste 65 de ani, zile întregi muncite pentru săditul legumelor și florilor, statul in piață pentru vânzare: totul pentru câțiva lei.
Şi am vrut să o ajut pe acea bătrânică, dar nici nu am vrut să epatez. Mi-am adus aminte de copilărie si de adolescenta...
Am conștientizat că am ajuns şi eu un om care raportează tot ceea ce face prin prisma banilor. Fie că e distracție, nevoie sau dorință. Dincolo era mai ieftin. Fuga asta după mai mult, după mai mult, probabil că e pozitivă. Aduce la progresul societății dar totuși chiar și un maraton are doar 42 de km.

Later Edit: Sunt convins că peste 2 zile am să uit acea expresie a feţei şi am să reintru in societatea consumatoare. Vreau totuși ca peste ani, când am să îmi recitesc blogul să îmi aduc aminte că în viaţă nu totul se rezumă la bani.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu