luni, 12 aprilie 2010

Pardon, merci... excusez moi

Aceasta postare conține grave greșeli gramaticale, dezacorduri si greșeli de ortografie. Pe cei care au ochiul fin si pot fi deranjați de prezenta acestora ii rog sa-mi ierte aroganta si sa ma scutească de comentarii inutile. Mulțumesc

Nu este titlul unei cărți despre bunele maniere, deși ar putea fi. Este o defulare pe care subsemnatul simte nevoia sa o facă.
In ultimele 6 luni mi-am consumat aproape toată energia pe un plan, pe o idee, pe un vis. In tot aceasta perioada m-am maturizat extrem de mult. In tot aceasta perioada am avut parte de extrem de multe deziluzii si de nervi. In tot aceasta perioada am devenit mai egoist, mai încăpățînat, mai puțin tolerant, mai puțin sociabil. In tot aceasta perioada am neglijat, din diverse motive, o serie întreagă de oameni.
Nu exista linkuri, nu exista nominalizării, nu exista premianți. Exista doar oameni extrem de importanți pentru mine, oameni pe care ii iubesc. II iubesc pe toți cei care m-au văzut zîmbind larg sau rîzînd cu pofta in ultimele 180 de zile, pentru ca doar in compania lor ma simțeam si ma simt... cu adevărat împlinit.